Tu singuratate-aleasa
Care suftetu-mi ranesti,
Stai mereu si ma pandesti
Cu ochi mari si reci ca gheata.

Ca o noapte-ntunecata
Ce imi taie rasuflarea,
Ca un cer lipsit de stele
Ce-mi intuneca visarea.

Atunci stau si tu sfioasa
Ma porti mandra printer stanci
Ca o mare in furtuna
Sufletul incet mi-l frangi.

Si cuprinsa intre valuri
Trupul tu in jos mi-l tragic
De suspine ma incarci
Si… in plansete ma-neci.

de Mihaela Ciotea
(Timisoara, 2000)