Ochii-mi sunt reci sub pleoape
Buzele vinete-mi sunt,
Doru-mi strabate de-aproape
Sufletul sfant.

Singura stau ca si-n noapte
Plopii pe strada pustie
Mintea mi-e goala de soapte
Inima-mi cauta tarie.

Ca vulture ce singur se-nvarte
Asupra campiei pusti
Speranta mea singura cauta
Nadejdea de-o fi.

Privesc cu privirea-mi pierduta
In zarea de mult cunoscuta
S-apara o singura stea
Ce-n veci imi va da FERICIREA.

de Mihaela Ciotea
(Timisoara, 2000)

Tu singuratate-aleasa
Care suftetu-mi ranesti,
Stai mereu si ma pandesti
Cu ochi mari si reci ca gheata.

Ca o noapte-ntunecata
Ce imi taie rasuflarea,
Ca un cer lipsit de stele
Ce-mi intuneca visarea.

Atunci stau si tu sfioasa
Ma porti mandra printer stanci
Ca o mare in furtuna
Sufletul incet mi-l frangi.

Si cuprinsa intre valuri
Trupul tu in jos mi-l tragic
De suspine ma incarci
Si… in plansete ma-neci.

de Mihaela Ciotea
(Timisoara, 2000)